Caracteristicile lor principale sunt :

Vâscozitatea : Măsură a rezistenței pe care o întâmpină un fluid la curgerea sa. Ea reprezintă măsura de timp necesară pentru ca un volum precis de ulei să se scurgă printr-un orificiu standardizat la o temperatură dată. Cu cât valoarea este mai ridicată, cu atât fluidul este mai cleios. Cum vâscozitatea variază invers cu temperatura, valoarea sa nu are nici o semnificație decât, dacă este însoțită de temperatura la care a fost determinată (40 ou 100°C). Vâscozitatea (dinamică) a uleiului este exprimată în mm²/s sau cSt (centistoke), măsurată la 40°C, după clasificarea internațională ISO. Exemplu : ISO VG 100 semnifică 100 cSt cu +/– 10% de marjă.

Indicele de vâscozitate : Valoare fără unitate, care reprezintă capacitatea uleiului de a conserva vâscozitatea sa în ciuda variațiilor de temperatură. Cu cât această valoare este mai ridicată cu atât mai puțin variația vâscozității este importantă (și cu atât mai mult capacitatea de lubrifiere va fi mai stabilă).

Punctul de scurgere : Indică fluiditatea lichidului la temperatură joasă. El se situează cu 3°C deasupra temperaturii la care uleiul îngheață.